5 reasons why Britain is better off in the EU and 5 reasons why the EU needs the UK as its member state

Britain and Europe are stronger together. Although this may very much emulate the “Remain” campaign punch line, I argue that the latter do not usually emphasize on the benefits that the European Union (EU) has from having a Member State such as Britain, in its core membership. At the same time, there are many reasons for why the UK is better off in the EU. This post outlines and briefly discusses these issues.

In the last four years I have worked and lived in the UK. Prior to that I have worked in Brussels for two years outside and within EU institutions acquiring knowledge on how the EU policy-making processes function. Being financed by a British university to undertake doctoral research on why countries like Bulgaria and Romania have problems in using European funds, I have lived in Loughborough, Southampton, Glasgow, and currently in Edinburgh. Therefore, I have had the opportunity to see different areas of the UK, meet fellow students and locals, and, hopefully, get a glimpse of real Britain. After a first few difficult months of accommodating to life in the UK, I have now come to appreciate this country and its people. Therefore, as a continental Eastern European and as a junior academic currently living and working from Scotland, I would be highly disappointed if British citizens choose to leave the EU.

There are other reasons as well why I think, first of all, that the UK is better off in the EU, and secondly, that the EU needs the UK as its member. These are now briefly outlined below.

 

Five reasons why Britain would be better off in the EU

  1. Fighting social inequality and the effects of climate change. The latter do not only affect the UK, but are global challenges that require coordinated responses. Britain still has much to prove in terms of fighting economic and educational inequalities. Secluding itself and choosing a more solitary path may not be the wisest step to take. For instance, as shown by the Panama Papers leaks and as emphasized by a criticized David Cameron, the UK still needs to take robust measures as to fight tax evasion, chase down multinationals who don’t pay taxes and contribute to a fairer society.
  2. The British economy benefits from EU membership. Britain has largely benefited from the EU Single Market. Many British businesses seem to thrive due to the immense economic opportunities and the trade undertaken with other EU countries. This trade will not disappear overnight, however, the structural principles underpinning it will have to be renegotiated in the context of a potential Brexit. Moreover, wider European policies such as Cohesion Policy and Common Agricultural Policy have had a good, although difficult to measure, impact on less developed regions within the UK and have strengthened British farms and produce.
  3. Human capital from Europe supports the UK. European economic immigrants, either from Spain or from Romania, contribute greatly to the British economy. The vast majority of migrants pay taxes to the HMRC. Moreover, instead of working in the country were they were prepared, thousands of doctors and nurses choose to supply the NHS with a much needed workforce. Immigration has a devastating economic and social impact on the migrants’ countries of origin and affects the economies of those countries. This is an aspect very much neglected by British politicians and the media when they deal with this topic.
  4. Common European laws and rules crafted in Brussels are beneficial to Britain. Britain profits from common European rules be them in terms of roaming charges, workers’ rights or environmental protection. The UK can develop such legal frameworks on its own. However, in doing so, it will not benefit from the expertise amassed by 27 other countries and the different circumstances that contribute to developing and enforcing these laws. Moreover, to argue that Britain doesn’t have a say on how these rules are designed and applied is nonsensical. British influence in Brussels is and can be even higher in the near future. Nevertheless, the question should be not about its influence but more on the ability of the EU as a whole to craft rules for the common good with input from the UK.
  5. British universities benefit widely from EU funding. This strengthens the capacity of universities and enables them to invest more in research useful for society. A potential Brexit will not only reduce the level of funding towards research being carried out in British universities, but may generally affect the education sector in this country. It must be stressed that nowadays obtaining a job in a British university is a very difficult endeavour. Fewer funds from the EU for research related purposes will not only make things worse for academics struggling to stay afloat, in a more and more corporatized university environment, but may affect the quality of education delivered to British students.

 

Five reasons for why the EU needs the UK

  1. Europe is stronger with the UK as its member. The UK belongs to Europe not only from a socio-economic point of view but equally from a cultural and historical point of view. Without equating the EU to Europe as a whole, one must stress that both the former and the latter would be incomplete without Britain as its member. In this respect, a Brexit will constitute a historical event of no contemporary precedent which will be a blow not only to the EU project but to Europe in the wider sense.
  2. Britain can hold the balance of power in the EU. Britain is a country very much respected in Europe and is an economic, social and cultural powerhouse which has always inspired other countries whether on the development political institutions, social progress and human and minority rights. By leaving the EU, Britain will allow the German-French duo to dominate the European project. Britain’s political and socio-economic model, as well as its unquestionable soft power, provides a counter-balance and an alternative model for the EU as whole.
  3. Brussels may and can be reformed with Britain at its helm. The EU is a complicated political and institutional beast whose policy-making processes are indeed opaque and difficult to understand and follow. However, the idea that Britain is not influential in Brussels is absurd. By attending more than forty Council of the EU and EU Parliament sessions, I could witness first-hand the strong interest of other Member States in UK’s official positions and opinions. In this respect, Westminster can contribute to a more accountable Brussels and arguably to a less elitist and more democratic European project, which may manage to overcome the shock sustained from the current rise of nationalist and populist movements.
  4. European integration doesn’t have to be a British remit. The European integration project cannot progress without the unanimous decision of all its Member States. Technically, that is a fact. However, the UK has always benefited from opt-outs and a special “status”, as the current British Prime Minister likes to argue. Although that often raises eyebrows among other EU members, the UK could retain its peculiar status if it decides not to leave “the compound”.
  5. The UK has to contribute to a Europe of the 21st century. The UK can contribute to a modern European project. In this respect, British insularity and isolation are not feasible options, especially if it wants to find solutions in order to tackle the above mentioned challenges and to collectively address the contemporary social, political and economic diseases affecting our societies.

 

Having said that, the popular decision following the referendum on the 23rd of June can pave the way not only for a consistent and stable United Kingdom but to a potentially reformed European Union (irrespective of the fact that this sentence indeed emulates David Cameron’s rhetoric). However, a vote to stay in doesn’t necessarily mean that the referendum will solve the British question once and for all and its future relationship with Europe. However, as argued above, there are many reasons for why the relationship between the two is mutually reinforcing.

Advertisements

Cronica unor alegeri (ne)aşteptate: rezultatele alegerilor din Marea Britanie şi implicaţiile lor pentru Europa

Glasgow, 8:30 am, la colţul străzii patru muncitori polonezi fumau o ţigară şi discutau probabil rezultatul alegerilor britanice. Ȋn piaţa George, centrul politic al oraşului, e linişte deplină. Peste noapte, Scoţia a devenit galbenă, culoarea Partidului Naţional Scoţian (SNP). Din 59 de circumscripţii scoţiene, 56 au fost preluate de partidul condus de carismatica Nicola Sturgeon. Cu toate acestea, rezultatele alegerilor au fost neaşteptate din multe alte puncte de vedere. Se pare că guvernul britanic va fi dirijat ȋn continuare de către David Cameron care a obţinut mult mai multe voturi decât oponentul său principal, Ed Miliband. Articolul de faţă analizează pe scurt situaţia dinainte şi de după alegeri concentrându-se pe trei mari chestiuni: campania şi potenţiale explicaţii (la cald) pentru aceste rezultate; consecinţele alegerilor pentru Marea Britanie şi finalmente, implicaţiile alegerilor pentru Europa.

Aseară, la 22:00 pm, exit poll-urile au luat prin surprindere pe toată lumea. După numărarea votului ȋn 632 de circumscripţii electorale din 650 (la 11:30 am) se pare că acestea au fost parţial confirmate sau chiar depăşite. Partidul Conservator, ȋn fruntea căruia se află David Cameron a obţinut 325 circumscripţii iar Principalul partid al Opoziţiei, Partidul Laburist condus de Ed Milliband, a obţinut 228 de circumscripţii. Laburiştii au pierdut Scoţia, una din bazinele lor electorale tradiţionale, ȋn faţa SNP. Pe de altă parte, Partidul Liberal Democrat, condus de Nick Clegg, vice-premierul britanic şi partener de coaliţie al Conservatorilor, a fost pur şi simplu spulberat, pierzând 46 din circumscripţiile pe care le-a obţinut ȋn 2010. Se pare că Partidul pentru Independenţa Regatului Unit (UKIP) condus de Nigel Farage va obţine doar un loc ȋn parlamentul de la Westminster. Rezultatele sunt extrem de neaşteptate pentru unii. La câteva zile ȋnainte de vot, având ȋn vedere o serie de sondaje de opinie, se specula doar cum va reuşi Cameron să supravieţuiască.

Rezultatele partiale ale alegerilor după numărarea voturilor ȋn 640 (din 650) de circumscripţii

Rezultate 640

Sursa: BBC, http://www.bbc.co.uk/news/election/2015/results

Ce s-a ȋntâmplat pe durata campaniei politice

Campania a demarat ȋn martie şi cele mai vizibile momente au fost certurile legate de şi propriu-zis dezbaterile televizate dintre liderii partidelor politice britanice. Din punctul meu de vedere, campania a fost fadă, cu mesaje neclare şi cu o ȋntrepătrundere dintre platformele conservatoare şi laburiste. Părea la un moment dat că nu există diferenţiere politică ȋntre mesajele lansate de Cameron şi Miliband. Deficitul bugetar britanic, sistemul naţional de sănătate (NHS) şi construirea de noi locuinţe au fost printre principalele subiecte disputate. Starea economiei, mărirea salariului minim pe economie şi relaţia cu Europa au urmate pe lista subiectelor discutate. Nicola Sturgeon (SNP) şi Natalie Bennett (Green Party) au fost printre singurele care au avut un mesaj puternic anti-austeritate şi anti-conservatori. Mult mai mult decât Ed Miliband. UKIP a mers ȋnainte cu o platformă anti-imigraţie şi anti-UE care nu a prins la fel de bine pe cum s-ar fi crezut. De notat este faptul că nici un partid nu a abordat ȋn mod substanţial chestiunea sărăciei şi a inegalităţilor sociale adânci din această ţară.

Mulţi se aşteptau la o creştere spectaculoasă a Partidului Laburist sub Miliband. Se poate ȋnsă ca figura stângace a acestuia, ȋn comparaţie cu figura macho-manierată a lui David Cameron să fi convins mulţi votanţi neafiliaţi. Mai mult, se poate observa că foarte mulţi britanici sunt mulţumiţi de roadele măsurilor adoptate de Cameron ȋn ultimii ani. Economia britanică s-a redresat după criza financiară globală iar Tories au obţinut un capital de imagine pozitiv de pe urma reducerii deficitului bugetar. Astfel, unul din principalele mesaje ale lui Cameron a fost de tipul “nu schimbaţii caii ȋn mijlocul vadului” care a prins la public, ajutat şi de o serie de ziare şi tabloide care au menţinut această retorică. Colegul meu de apartament e un tânăr profesionist scoţian care a plecat aseară acasă pentru a vota, ȋmpotriva curentului din regiune, cu Partidul Conservator. Deşi mă pot ȋnşela, există mulţi tineri, profesionişti, şi ȋn general clasa de mijloc, care votează cu Conservatorii, spre deosebire de ȋn mare parte fostele zone industriale care au rămas ataşate Laburiştilor. Unii comentau mai devreme pe Twiter că dependenţa Partidului Laburist fată de sindicate şi lipsa de prestanţă a lui Miliband a dus la scorul slab obţinut de Laburişti.

Totodată, având ȋn vedere că platforma Laburistă nu suna foarte diferită de cea conservatoare există şansa ca mulţi dintre votanţii indecişi să fi votat Cameron pentru că nu Miliband nu oferea nici o garanţie că va menţine nivelul creşterii economice sau pur şi simplu nu oferea o viziune nouă, nu avea o bază solidă de critică pentru Cameron. Acestea fiind spuse, trebuie luat ȋn calcul şi faptul că sistemul britanic este unul care favorizează stabilitate politică. Ȋn ultimii 60 de ani, Guvernul a fost Conservator 1951-1963, 1970-1974, 1979-97, 2010-2015 şi Laburist ȋntre 1964-170, 1974-79, 1997-2010. Astfel un guvern de 10 ani e ceva normal.

Pe fundalul referendumului pentru independenţă, sentimentul pro Scoţian s-a manifestat ieri la urne iar sistemul electoral a netezit calea către succes a SNP. Trebuie spus că interpretarea rezultatelor strict pe circumscripţii poate fi ȋnsă ȋnşelătoare. Sistemul electoral majoritar britanic de tip – the first past, the post – presupune că acela care câştigă cel mai mare număr de voturi ȋntr-o circumscripţie obţine fotoliul de parlamentar ȋn Camera Comunelor de la Westminster. Există 650 de parlamentari şi 650 de circumscripţii. Pentru a se forma Guvernul e nevoie de o majoritate de 323 de locuri iar Cameron are ȋn acest moment 325 de fotolii. Acest sistem produce o serie de anomalii electorale (de văzut figura de mai sus). Deşi UKIP a obţinut mai mult de 3.7 milioane din voturile exprimate ei obţin un singur fotoliu de parlamentar. Pentru 10 milioane de voturi, conservatorii obţin 318 fotolii de parlamentar.

Care sunt implicaţiile alegerilor pentru Marea Britanie

Ȋn urma rezultatelor de aseară, mulţi politologi se vor scărpina ȋn creştetul capului şi vor pune la ȋndoială o serie din teoriile vehiculate ȋn domeniu. Deja, legea lui Duverger conform căreia un sistem de vot majoritar va produce două partide, este contestată. Din punct de vedere politic, Liberal Democraţii lui Nick Clegg au fost decapitaţi şi drept urmare partidul său va juca ȋn următorii ani un rol marginal. Există voci care solicită demisia lui Ed Miliband şi pentru a putea căştiga următoarele alegeri Partidul Laburist va trebui să se reformeze. Alegerile arată că UKIP este un partid care poate să adune voturi şi să facă gălăgie, ȋnsă ca urmare prestanţei slabe există şansa ca Nigel Farage să demisioneze.

Parlamentul de la Westminster va găzdui o noutate – peste 55 de parlamentari din Scoţia. Delegaţia condusă de Alex Salmond va fi una extrem de vocală pentru cauza scoţiană şi va reuşi să pună beţe ȋn roate Guvernului condus de Cameron. O potenţială consecinţă va fi transferarea de noi puteri către Scoţia pentru a modera solicitările pentru independenţă.

Dacă Cameron va forma Guvernul status-quo-ul va fi menţinut ȋn termeni de echipă şi de direcţii politice. Guvernul său conservator de dreapta este pro mediu de afaceri, inclusiv pentru City şi activităţile districtului financiar al Londrei. Reducerea deficitului, aplicarea de măsuri de austeritate şi reducerea cheltuielilor bugetare vor continua. Cameron merge mult pe principiul „Big Society” care presupune „ȋmputernicirea cetăţenilor” şi favorizează reducerea intervenţiilor guvernamentale.

Deşi referendumul Scoţian pentru independenţă este o oportunitate care o apare ȋntr-o singură generaţie, dacă Guvernul britanic va fi format de către David Cameron, acesta a promis că va organiza ȋn 2017 un referendum pentru ca britanicii să decidă dacă vor să rămână sau nu ȋn Uniunea Europeană. Astfel, există speculaţia conform căreia dacă britanicii decid să părăsească UE, atunci se vor adânci diviziunile cu Scoţia şi SNP va folosi această scuză pentru a organiza un nou referendum pentru independenţa Scoţiei. Lucrurile se vor complica astfel şi mai mult.

Implicaţiile alegerilor britanice pentru Europa?

Rezultatele alegerilor pot provoca un puternic cutremur politic la nivel european. Posibilitatea organizării unei referendum şi un potenţial „Brexit” cum este denumită potenţiala ieşire a Marii Britanii din Uniune va afecta ȋn mod structural construcţia europeană. Având ȋn vedere problemele zonei Euro şi cele legate de Grecia, Uniunea Europeană trebuie să-şi dea seama din timp de potenţialele implicaţii ale alegerilor de pe 7 mai.

Retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea avea consecinţe drastice şi ar presupune nu doar o redesenare instituţională, ci şi o reconfigurare a politicilor financiare UE (e.g. Politica de Coeziune) de pe urma cărora profită ţări ca România. Brexit ar presupune reconfigurarea polilor de putere din cadrul Uniunii. Motorul franco-german va căştiga teren şi va conduce ȋn mod dominant destinul politicilor europene. Menţinerea Marii Britanii ȋn UE nu va fi benefică doar pe plan economic, ci şi pe plan politic, prin balansarea tandemului Berlin-Paris. Totodată, retragerea Marii Britanii nu va fi nu doar o lovitură politică, economică şi de imagine pentru Uniunea Europeană, ci şi una culturală, având ȋn vedere legătura dintre continent şi insulele britanice.

Acestea fiind spuse, cel mai ȋnţelept lucru ar fi menţinerea coeziunii la nivel european şi adoptarea unei poziţii non-arogante şi parţial conciliatoare din partea autorităţilor de la Bruxelles faţă de perfidul Albion. UE trebuie să rămănă deschisă faţă de doleanţele Marii Britanii. Deşi asta intră de multe ori ȋn conflict cu agenda integrării europene, şi cu ideea de mai multă Uniune, consecinţele Brexit ar fi mult prea adânci. De aceea campania pentru Marea Britanie ȋn Europa trebuie să ȋnceapă astăzi.